Hands Off Venezuela

Venezuela - greva a opozitiei sau sabotaj al sefilor?

By Jorge Martin

Tuesday, 21 January 2003

De fapt "greva naţională civică" lansată de opoziţie pe 2 decembrie 2002, care cerea alegeri anticipate şi demisia imediată a lui Chavez a fost un eşec de la ănceput. C�nd am ajuns la Caracas, pe 11 decembrie, aeroportul funcţiona normal, la fel ca şi transportul public (autobuze, taxiuri şi metroul), magazinele, restaurantele şi barurile. Industriile de bază (oţel, aluminiu, etc), care sunt proprietate de stat lucrau la 100% capacitate datorită deciziei muncitorilor şi sindicatelor de a se opune "grevei". �n statul Carabobo, unul din cele mai importante centre industriale ale ţării marile confederaţii sindicale "Lupta de Clasă" şi "Blocul Sindical Democrat" � centrale sindicale ce acoperă muncitori din 52 federaţii din ţară (inclusiv de la firmele Ford, General Motors, Chrysler, Pirelli, Good Year, Firestone, MAVESA, etc) şi-au declarat opoziţia faţă de "grevă". Unele din aceste �ntreprinderi au continuat să lucreze dar �n altele muncitorii s-au prezentat la lucru şi au găsit fabricile �ncuiate de directori. Au cerut să fie plătiţi, deoarece au venit la serviciu, şi �n multe cazuri chiar au fost plătiţi. Acelaşi lucru s-a �nt�mplat şi �n anumite sectoare ale industriei alimentare care este controlată aproape total de "Grupo Polar" � proprietate a omului de afaceri Mendoza, care e totodată şilider al opoziţiei ani Chavez. Nu este nici un fel de grevă, ci un sabotaj al şefilor. Faptul că acest protest are sprijinul centralei sindicale CTV, cea mai importantă din ţară, nu trebuie să păcălească pe nimeni căci Comitetul Executiv al acestei centrale nu a fost niciodată ales. Oamenii care se autodeclară la conducerea centralei sindicale s-au ales singuri �ntr-un fel de "alegeri" din noiembrie 2001. Lucru care explică de ce majoritatea federaţiilor şi liderilor sindicali nu �i recunosc. Singura parte a economiei afectată, (�ntr-adevăr, ur�t de tot) de protestele opoziţiei este industria petrolieră. Care este situaţia acolo? Un grup mic de manageri, directori, supraveghetori şi specialişti au organizat sabotarea producţiei şi aproape că au oprit industria petroliferă. Acest tip de industrie este foarte computerizat şi c�ţiva manageri care �şi retrag cheile şi �şi ascund parolele pot face foarte mult rău. Aceşti domni s-au asigurat �nainte că �şi vor primi salariile (colosale) deşi sunt " �n grevă". Lor li s-au alăturat c�ţiva căpitani de tancuri petroliere şi echipaje care s-au răsculat şi au refuzat să livreze marfa la termen. Este important de notat că liderii centralelor sindicale din industria petrolieră, care �m Aprilie au fost de partea autorilor loviturii de stat eşuate, de data asta nici măcar nu au avut tupeul să dea o declaraţie publică �n favoarea "grevei naţionale". �ncet dar sigur, muncitorii din rafinării au preluat controlul asupra producţiei şi au descoperit că se pot descurca şi fără şefi; industria petrolieră �ncepe să revină la normal. Pe 10 ianuarie compania de stat PDVSA (Petroleos de Venezuela), �n proprietate de stat, muncea deja la 50% din capacitate. Protestul opoziţiei a fost �nsoţit de o campanie de minciuni, jumătăţi de adevăruri şi manipulări grosolane din mass media. �n special posturile TV , controlate de opoziţie, s-au �ntrecut pe sine. Toate aceste posturi şi-au �ntrerupt programele normale pentru a diuza ştiri despre succesul grevei şi au �nlocuit pauzele de publicitate cu pauze de propagandă ale opoziţiei. Pentru a avea o idee de isteria la care s-a putut ajunge, atunci c�nd guvernul a obţinut o hotăr�re judecătorească de a �nlocui echipajele de pe petrolierele rebele, opoziţia a pretins că noile echipaje sunt formate numai din cubanezi, semn sigur că ţara se �ndreaptă spre un "comunism de tip Castro". Minciuna s-a tot repetat p�nă c�nd, �n urma unei declaraţii a ministerului de externe cubanez, liderii din opoziţie au fost siliţi să admită că nu era nici un cubanez la tancurile petroliere. . La �nceputul lunii ianuarie opoziţia, văz�nd eşecul acţiunilor de protest, a decis să escaladeze conflictul anunţ�nd �nchiderea băncilor şi a şcolilor. Ambele acţiuni au eşuat. Majoritatea băncilor au rămas deschise iar cele care s-au �nchis au fost redeschise după 48 de ore; iar şcolile au fost deschise de o alianţă �ntre părinţi, profesori şi elevi, uneori contra ordinelor directorilor. Easte Chavez un dictator nepopular? Opoziţia a chemat demai multe ori la proteste cu scopul de a-l fece să-şi dea demisia. Au reuşit să mobilizeze 100 000, 200 000, chiar 300 000 de oameni pe străzi, �n special din clasele bogate sau de mijloc din Caracas. Ceea ce nu se spune este că Bolivarienii, cum se autodenumesc ei care doresc continuarea procesului revoluţionar, pot aduna mulţimi şi mai mari de oameni. Pe 7 decembrie, chiar la �nceputul "grevei naţionale" o demonstraţie mamut a scos pe stzrăzile Caracasului două milioane de oameni �mpotriva opoziţiei şi pentru a apăra guvernul ales. Ce a realizat "greva" opoziţiei? A polarizat societatea şi a obligat mulţi oameni care erau neutri p�nă atunci să treacă de partea uneia dintre cele două tabere. Majoritatea s-au declarat �mpotriva protestului opoziţiei, pe care �l văd responsabil pentru cozile la benzină şi alimente. De multe ori oamenii de la cozile de ore �ntregi de la benzină i-au dat pur şi simplu afară pe partizanii opoziţiei, pentru tupeul de a da vina pe guvern pentru lipsa benzinei. Chavez nu este nici un fel de dictator. De fapt suporterii lui �i cer să acţioneze mai ardical �mpotriva opoziţiei, care se �ncăpăţ�nează să �ncerce răsturnarea prin forţă a unui guvern ales legal. Singurii care mai sunt la �nchisoare �n urma puciului nereuşit din aprilie 2002 sunt de fapt sprijinitorii guvernului legal, deci ai lui Chavez, care apărau palatul prezidenţial �mpotriva puciştilor! Incredibil! Pedro Carmona, care se autointitulase noul preşedinte preţ de c�teva ore a fost pus �n arest la domiciliu dar peste c�teva zile a evadat şi s-a refugiat �n Columbia. Ziarele opoziţiei - majoritatea presei - au numeroase editoriale �n care cheamă forţele armate să răstoarne guvernul legal şi nu sunt interzise!Ba, un grup de militari s-au declarat �n rebeliune faţă de guvern şi, �n loc să fie arestaţi, li s-a permis să-şi organizeze un campus permanent �n Plaza Francia, o piaţă �n centrul Caracasului (de notat că aceşti militari curajoşi �şi părăsesc noaptea corturile pentru a dirmi la hoteluri de lux din Caracas!) De c�nd a fost ales, �n 1998 Chavez şi echipa lui au fost puşi la �ncercare de mai multe ori, �n şapte alegeri diferite. Mai mult, noua constituţie bolivariană permite ca noua echipă parlementară să fie supusă unui referendum la jumătatea mandatului, adică la doi ani de la alegeri. Acelaşi lucru este valabil şi pentru preşedinte, care ar putea fi supus referendumului �n august 2003. Problema este că opoziţia este convinsă că ar pierde un asemenea referendum şi aceasta explică de ce insistă ei ca Chavez să-şi dea demisia �nainte. Ei �ncearcă să realizeze acum printr-o combinaţie de sabotaj, presiune a străzii, apel la forţele armate şi la imperialismul mondial ceea ce nu au reuşit �n aprilie 2002, după eşuarea �ncercării de lovitură de stat militară. Motivul pentru care oligarhia locală şi imperialismul american se opun lui Chavez este că acestora li se pare exagerat p�nă şi programul prezidenţial de reforme burghezo democratice, destul de limitat (reformă agrară, menţinerea PDVSA �n proprietatea statului şi extinderea democraţiei politice cu forme participative) şi se tem că procesul de mobilizare a maselor generat de ele ar afecta interesele capitaliştilor. Dar chiar acţiunile de forţă ale forţelor reacţionare radicalizează masele şi le �mping spre acţiune directă. De exemplu, pe 10 ianuarie 400 de muncitori de la o �ntreprindere de anvelope din statul Lara, COVENCAUCHO au declarat o "grevă �mpotriva grevei" şi au ocupat �ntreprinderea, atunci c�nd li s-a explicat de şefi că trebuie să oarticipe la "greva naţională" � adică la protestele opoziţiei. Muncitorii de la o rafinărie au preluat �ntreprinderea sub controlul lor �n perioada cuprinsă �ntre Crăciun şi Anul Nou. C�nd a venit noul manager, care sa �l �nlocuiască pe cel vechi, care se dăduse de partea opoziţiei, muncitorii i-au spus că este binevenit să li se alăture, dar să accepte faptul că acum rafinăria este sub conducerea muncitorilor. Un alt lucru interesant: pe 17 ianuarie, Garda Naţională cu sprijinul muncitorilor şi al populaţiei locale a preluat controlul asupra unui magazin de băuturi Panamco din Carabobo aparţin�nd bogatului om de afaceri şi lider al opoziţiei Cisneros iar generalul care a condus operaţiunea a motivat faptul prin aceea că "interesele generale trec �naintea intereselor particulare". Aceste fapte arată radicalizarea maselor şi absorbirea de către ele a procesului revoluţiona venezueleanr. Principalele discuţii care au loc astăzi �n sindicate şi �n mişcările populare sunt despre controlul popular al mass mediei, despre gestiunea muncitorească a companiilor proprietate de stat, ocuparea �ntreprinderilor aflate �n proprietate privată, conducerea populară a şcolilor , naţionalizarea băncilor etc. Muncitorii, ţărănimea săracă şi studenţii trag concluzii din propria lor experienţă că pentru a apăra procesul revoluţionar acesta trebuie �ntărit şi extins. Sarcina cea mai urgentă pentru revoluţionarii din Venezuela este construirea unei conduceri conştiente marxiste care ar putea ajuta mişcarea să adopte o cale clar socialistă şi internaţionalistă. Acesta este singurul mod de a garanta victoria finală a revoluţiei din Venezuela. De fapt "greva naţională civică" lansată de opoziţie pe 2 decembrie 2002, care cerea alegeri anticipate şi demisia imediată a lui Chavez a fost un eşec de la ănceput. C�nd am ajuns la Caracas, pe 11 decembrie, aeroportul funcţiona normal, la fel ca şi transportul public (autobuze, taxiuri şi metroul), magazinele, restaurantele şi barurile. Industriile de bază (oţel, aluminiu, etc), care sunt proprietate de stat lucrau la 100% capacitate datorită deciziei muncitorilor şi sindicatelor de a se opune "grevei". �n statul Carabobo, unul din cele mai importante centre industriale ale ţării marile confederaţii sindicale "Lupta de Clasă" şi "Blocul Sindical Democrat" � centrale sindicale ce acoperă muncitori din 52 federaţii din ţară (inclusiv de la firmele Ford, General Motors, Chrysler, Pirelli, Good Year, Firestone, MAVESA, etc) şi-au declarat opoziţia faţă de "grevă". Unele din aceste �ntreprinderi au continuat să lucreze dar �n altele muncitorii s-au prezentat la lucru şi au găsit fabricile �ncuiate de directori. Au cerut să fie plătiţi, deoarece au venit la serviciu, şi �n multe cazuri chiar au fost plătiţi. Acelaşi lucru s-a �nt�mplat şi �n anumite sectoare ale industriei alimentare care este controlată aproape total de "Grupo Polar" � proprietate a omului de afaceri Mendoza, care e totodată şilider al opoziţiei ani Chavez. Nu este nici un fel de grevă, ci un sabotaj al şefilor. Faptul că acest protest are sprijinul centralei sindicale CTV, cea mai importantă din ţară, nu trebuie să păcălească pe nimeni căci Comitetul Executiv al acestei centrale nu a fost niciodată ales. Oamenii care se autodeclară la conducerea centralei sindicale s-au ales singuri �ntr-un fel de "alegeri" din noiembrie 2001. Lucru care explică de ce majoritatea federaţiilor şi liderilor sindicali nu �i recunosc. Singura parte a economiei afectată, (�ntr-adevăr, ur�t de tot) de protestele opoziţiei este industria petrolieră. Care este situaţia acolo? Un grup mic de manageri, directori, supraveghetori şi specialişti au organizat sabotarea producţiei şi aproape că au oprit industria petroliferă. Acest tip de industrie este foarte computerizat şi c�ţiva manageri care �şi retrag cheile şi �şi ascund parolele pot face foarte mult rău. Aceşti domni s-au asigurat �nainte că �şi vor primi salariile (colosale) deşi sunt " �n grevă". Lor li s-au alăturat c�ţiva căpitani de tancuri petroliere şi echipaje care s-au răsculat şi au refuzat să livreze marfa la termen. Este important de notat că liderii centralelor sindicale din industria petrolieră, care �m Aprilie au fost de partea autorilor loviturii de stat eşuate, de data asta nici măcar nu au avut tupeul să dea o declaraţie publică �n favoarea "grevei naţionale". �ncet dar sigur, muncitorii din rafinării au preluat controlul asupra producţiei şi au descoperit că se pot descurca şi fără şefi; industria petrolieră �ncepe să revină la normal. Pe 10 ianuarie compania de stat PDVSA (Petroleos de Venezuela), �n proprietate de stat, muncea deja la 50% din capacitate. Protestul opoziţiei a fost �nsoţit de o campanie de minciuni, jumătăţi de adevăruri şi manipulări grosolane din mass media. �n special posturile TV , controlate de opoziţie, s-au �ntrecut pe sine. Toate aceste posturi şi-au �ntrerupt programele normale pentru a diuza ştiri despre succesul grevei şi au �nlocuit pauzele de publicitate cu pauze de propagandă ale opoziţiei. Pentru a avea o idee de isteria la care s-a putut ajunge, atunci c�nd guvernul a obţinut o hotăr�re judecătorească de a �nlocui echipajele de pe petrolierele rebele, opoziţia a pretins că noile echipaje sunt formate numai din cubanezi, semn sigur că ţara se �ndreaptă spre un "comunism de tip Castro". Minciuna s-a tot repetat p�nă c�nd, �n urma unei declaraţii a ministerului de externe cubanez, liderii din opoziţie au fost siliţi să admită că nu era nici un cubanez la tancurile petroliere. . La �nceputul lunii ianuarie opoziţia, văz�nd eşecul acţiunilor de protest, a decis să escaladeze conflictul anunţ�nd �nchiderea băncilor şi a şcolilor. Ambele acţiuni au eşuat. Majoritatea băncilor au rămas deschise iar cele care s-au �nchis au fost redeschise după 48 de ore; iar şcolile au fost deschise de o alianţă �ntre părinţi, profesori şi elevi, uneori contra ordinelor directorilor. Easte Chavez un dictator nepopular? Opoziţia a chemat demai multe ori la proteste cu scopul de a-l fece să-şi dea demisia. Au reuşit să mobilizeze 100 000, 200 000, chiar 300 000 de oameni pe străzi, �n special din clasele bogate sau de mijloc din Caracas. Ceea ce nu se spune este că Bolivarienii, cum se autodenumesc ei care doresc continuarea procesului revoluţionar, pot aduna mulţimi şi mai mari de oameni. Pe 7 decembrie, chiar la �nceputul "grevei naţionale" o demonstraţie mamut a scos pe stzrăzile Caracasului două milioane de oameni �mpotriva opoziţiei şi pentru a apăra guvernul ales. Ce a realizat "greva" opoziţiei? A polarizat societatea şi a obligat mulţi oameni care erau neutri p�nă atunci să treacă de partea uneia dintre cele două tabere. Majoritatea s-au declarat �mpotriva protestului opoziţiei, pe care �l văd responsabil pentru cozile la benzină şi alimente. De multe ori oamenii de la cozile de ore �ntregi de la benzină i-au dat pur şi simplu afară pe partizanii opoziţiei, pentru tupeul de a da vina pe guvern pentru lipsa benzinei. Chavez nu este nici un fel de dictator. De fapt suporterii lui �i cer să acţioneze mai ardical �mpotriva opoziţiei, care se �ncăpăţ�nează să �ncerce răsturnarea prin forţă a unui guvern ales legal. Singurii care mai sunt la �nchisoare �n urma puciului nereuşit din aprilie 2002 sunt de fapt sprijinitorii guvernului legal, deci ai lui Chavez, care apărau palatul prezidenţial �mpotriva puciştilor! Incredibil! Pedro Carmona, care se autointitulase noul preşedinte preţ de c�teva ore a fost pus �n arest la domiciliu dar peste c�teva zile a evadat şi s-a refugiat �n Columbia. Ziarele opoziţiei - majoritatea presei - au numeroase editoriale �n care cheamă forţele armate să răstoarne guvernul legal şi nu sunt interzise!Ba, un grup de militari s-au declarat �n rebeliune faţă de guvern şi, �n loc să fie arestaţi, li s-a permis să-şi organizeze un campus permanent �n Plaza Francia, o piaţă �n centrul Caracasului (de notat că aceşti militari curajoşi �şi părăsesc noaptea corturile pentru a dirmi la hoteluri de lux din Caracas!) De c�nd a fost ales, �n 1998 Chavez şi echipa lui au fost puşi la �ncercare de mai multe ori, �n şapte alegeri diferite. Mai mult, noua constituţie bolivariană permite ca noua echipă parlementară să fie supusă unui referendum la jumătatea mandatului, adică la doi ani de la alegeri. Acelaşi lucru este valabil şi pentru preşedinte, care ar putea fi supus referendumului �n august 2003. Problema este că opoziţia este convinsă că ar pierde un asemenea referendum şi aceasta explică de ce insistă ei ca Chavez să-şi dea demisia �nainte. Ei �ncearcă să realizeze acum printr-o combinaţie de sabotaj, presiune a străzii, apel la forţele armate şi la imperialismul mondial ceea ce nu au reuşit �n aprilie 2002, după eşuarea �ncercării de lovitură de stat militară. Motivul pentru care oligarhia locală şi imperialismul american se opun lui Chavez este că acestora li se pare exagerat p�nă şi programul prezidenţial de reforme burghezo democratice, destul de limitat (reformă agrară, menţinerea PDVSA �n proprietatea statului şi extinderea democraţiei politice cu forme participative) şi se tem că procesul de mobilizare a maselor generat de ele ar afecta interesele capitaliştilor. Dar chiar acţiunile de forţă ale forţelor reacţionare radicalizează masele şi le �mping spre acţiune directă. De exemplu, pe 10 ianuarie 400 de muncitori de la o �ntreprindere de anvelope din statul Lara, COVENCAUCHO au declarat o "grevă �mpotriva grevei" şi au ocupat �ntreprinderea, atunci c�nd li s-a explicat de şefi că trebuie să oarticipe la "greva naţională" � adică la protestele opoziţiei. Muncitorii de la o rafinărie au preluat �ntreprinderea sub controlul lor �n perioada cuprinsă �ntre Crăciun şi Anul Nou. C�nd a venit noul manager, care sa �l �nlocuiască pe cel vechi, care se dăduse de partea opoziţiei, muncitorii i-au spus că este binevenit să li se alăture, dar să accepte faptul că acum rafinăria este sub conducerea muncitorilor. Un alt lucru interesant: pe 17 ianuarie, Garda Naţională cu sprijinul muncitorilor şi al populaţiei locale a preluat controlul asupra unui magazin de băuturi Panamco din Carabobo aparţin�nd bogatului om de afaceri şi lider al opoziţiei Cisneros iar generalul care a condus operaţiunea a motivat faptul prin aceea că "interesele generale trec �naintea intereselor particulare". Aceste fapte arată radicalizarea maselor şi absorbirea de către ele a procesului revoluţiona venezueleanr. Principalele discuţii care au loc astăzi �n sindicate şi �n mişcările populare sunt despre controlul popular al mass mediei, despre gestiunea muncitorească a companiilor proprietate de stat, ocuparea �ntreprinderilor aflate �n proprietate privată, conducerea populară a şcolilor , naţionalizarea băncilor etc. Muncitorii, ţărănimea săracă şi studenţii trag concluzii din propria lor experienţă că pentru a apăra procesul revoluţionar acesta trebuie �ntărit şi extins. Sarcina cea mai urgentă pentru revoluţionarii din Venezuela este construirea unei conduceri conştiente marxiste care ar putea ajuta mişcarea să adopte o cale clar socialistă şi internaţionalistă. Acesta este singurul mod de a garanta victoria finală a revoluţiei din Venezuela.

  Home Română Venezuela - greva a opozitiei sau sabotaj al sefilor?